Am hotarat sa imi incerc norocul chiar daca ninge de cateva ore. Inarmat cu groundbait pentru apa rece si un termos de cafea fierbinte, pornesc motorul. Nu s-a depus zapada pe sosea, dar presimt ca asta se va schimba in curand.
Ca o premonitie, imi tot revine un gand: sigur am uitat ceva. Verific din nou accesoriile si momelile din portbagaj. Cutia cu nada are de toate: groundbait de apa rece, viermi, pelete de 2mm, seminte sparte si dip 3D Range. In plus am si borcanul cu mirodenii in care scufund monturile inainte de fiecare partida de pescuit. Totul pare in ordine.
Cu speranta in suflet si “Audiomachine” pe fundal, pornesc din Buzau in directia Creata 3. Nu imi aduc aminte mai nimic de pe drum si brusc ajung la destinatie. Parchez masina la intrare, gandidu-ma la terenul imbibat cu apa. Fredonand in minte “Lasciate ogni speranza, voi ch’intrate” (Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati) imi duc echipamentul la stand.
E buna marimea carligului ales? Dar cantitatea de groundbait?
Am doua locuri preferate, pe care le tot exploatez: unul e la 40 metri in dreapta, iar celalat cam la 7 metri distanta, dar pe malul opus. Ambele locuri sunt aproape de agatatura, zona pe care o nadesc de fiecare data cu “bulgari” de nada, suficient cat sa ajunga pana data urmatoare. Intind betele si verific pe rand tamburii sa vad clipsurile fiecaruia.
Aleg sa pescuiesc plantat si mai multe scenarii imi apar in minte. Ar fi fost mai bine sa aleg carlige de marime 6 sau e suficient cu varianta 007 Extra Supple? Imi aduc aminte ca am pierdut peste acolo cu o varianta mai usoara (subtire). Am folosit un sac de marime generoasa, poate cam mare pentru vremea asta. Ma consolez cu ideea ca alegerea de groundbait pentru apa rece este potrivita.
Socoteala de acasa aproape se potriveste cu cea de pe mal
Timp de peste o ora ma invart printre lansete. Macar de-ar aduce trasaturi pleoscaitul bocancilor mei calcand pe solul umed! Realizez ca am uitat inca ceva: trepiedul. Nu apuca criticul din mine sa isi faca numarul, ca avertizorul se declanseaza. Apoi liniste. Avertizorul suna din nou. Liniste din nou. Pestele e intepat. Initial nu sunt sigur ca e peste, dar apoi observ ca fuge spre agatatura. Dupa un adevarat “meci de box”, in care fiecare isi joaca rolul, reusesc sa il scot de acolo. Nu se lasa cu una cu doua si pana la mal mai opune rezistenta. Am senzatia ba ca scapa, ba ca il prind. Era doar plumbul. Asa ca intr-un final il aduc la mal.
Chiar daca sunt plin de adrenalina, mainile imi sunt inghetate – imi uitasem si manusile. Il asez pe saltea si ma gandesc cum e mai usor sa fac o poza cu telefonul. Improvizez un suport pentru telefon, dar cade de cateva ori in zapada.
Reusesc, cu mare efort, sa fac doua poze decente si apoi eliberez exemplarul. Urlu de fericire sa ma auda si cei din satul vecin. Dau sa sarbatoresc cu o gura de cafea fierbinte, dar e deja inghetata. Nu mai conteaza: am prins un comun superb!